Câți oameni din echipa ta încep să se prefacă atunci când ajung la muncă, pentru a fi mai similari cu prototipul-angajatului-din-ACEASTĂ-companie? Și cât îl costă, oare, pe angajator un asemenea comportament în rândul angajaților săi? Dar pe angajatul-prefăcut?
Câți oameni se prefac?
Mulți. Mai mulți decât am crede. Un studiu recent realizat de Deloitte la nivel internațional arată că 61% din angajați “ascund” în cadrul organizațional dimensiuni ale personalității sau valorilor lor, pentru a fi asimilați în companie.
Cât costă asta?
Foarte mult. Pentru angajator, pe de o parte, sunt costurile de eficiență și productivitate: imaginează-ți cât timp și câtă energie trebuie alocate zilnic pentru a menține o imagine diferită de realitate și apoi gândește-te că toate acestea se scad din energia necesară muncii propriu-zise. Deși semnificative, acestea sunt doar o parte din costuri. Compania pierde serios și pe termen lung la capitolul performanță de grup și oportunități pentru viitor, atunci când angajații se ascund.
Pe de altă parte, angajatul care disimulează are și el de pierdut! Consumul psihic, deși greu de monetizat, erodează și conduce la frustrare. Un angajat care forțează măști pentru a fi în conformitate cu un profil constrângător se pierde, în primul rând, pe sine.
Dacă oamenii aduc zilnic la birou doar o singură parte a personalității lor – cea conformă cu imaginea Angajatului – se pierd simultan două resurse vitale pentru companie: gândirea critică și creativitatea echipei.
Decenii de cercetare organizațională confirmă faptul că grupurile diverse social sunt mai inovative decât grupurile omogene. Diversitatea de păreri, dar mai ales de input-uri este esențială pentru orice fel de inovație sau de soluție nouă. Iar atunci când vine vorba despre decizii de echipă, un sentiment de similaritate prea mare duce la efecte contra-indicate.
Cercetările arată că grupurile omogene, cu un nivel înalt de similaritate, sunt mult mai încrezătoare în deciziile lor chiar și atunci când se dovedește că, de fapt, concluziile lor sunt de cele mai multe ori greșite. Nu de similaritate și de aliniere la un ideal al angajatului perfect e nevoie pentru a o companie agilă, inovatoare și performantă în secolul XXI. Ci de outsideri care să pună la încercare bias-uri de gândire și să ceară o analiză sistematică a asumpțiilor care limitează căutarea de soluții.
Unde este diversitatea?
Nu degeaba se spune ca adevărata comoară e la tine acasă sau în tine. Din fericire, diversitatea necesară este, de fapt, deja acolo, în echipe și în fiecare angajat. Nu e nevoie de procese costisitoare de recrutare pentru a o introduce în organizație. E de ajuns ca cei 61% din angajați care își minimizează diferențele față de grup să fie încurajați să își exprime propriile păreri și personalitatea, construind o cultură a includerii în fața diversității.
